S-au mișcat încet, aproape imperceptibil la început. În brațele lui, Elena a simțit pentru prima dată că timpul se poate opri în loc dacă vrei suficient de mult. Nu era un dans spectaculos; era o îmbrățișare în mișcare, o conversație mută despre tot ce nu îndrăzniseră să fie până atunci. Capul ei s-a sprijinit pe umărul lui, iar Andrei a închis ochii, memorând parfumul ei de scorțișoară și frig.
Luminile din mica piață a Brașovului începeau să palpite, reflectându-se în vitrinele înghețate. Andrei stătea la marginea ringului improvizat de la Hanul Vechi, strângând în mână un pahar de vin fiert pe care uitase să-l mai bea. Muzica răsuna în surdină, un amestec de jazz vechi și pași grăbiți pe piatră cubică, dar pentru el, totul era zgomot de fundal. Vreau sДѓ dansez cu tine
— Elena, a spus el, fixându-i privirea. Nu vreau să te rețin. Știu ce înseamnă plecarea asta pentru tine. Dar înainte să urci în mașina aia... S-au mișcat încet, aproape imperceptibil la început