Despre Menirea Omului -

Bătrânul continuă, privind spre stelele care începeau să strălucească:— Menirea omului nu este un lucru fix, ca un obiect pe care îl găsești în pod. Ea este o „devenire”. Omul este singura ființă care se întreabă despre sine și despre Creatorul său, căutând mereu ceva mai înalt decât propria supraviețuire.

Tânărul a înțeles atunci că nu trebuie să caute un răspuns complicat. Menirea lui era chiar acolo, în mâinile sale și în inima care bătea cu dorința de a fi mai bun în fiecare zi. Despre menirea omului

Har şi libertate în mântuirea omului - Facultatea de Teologie Tânărul a înțeles atunci că nu trebuie să

— Menirea omului, încheie Luca, este să fie o punte între pământ și cer. Să trăiești astfel încât, prin faptele și bunătatea ta, să lași în urmă o lume puțin mai luminoasă decât ai găsit-o. Nu contează cât de mare este piesa pe care o sculptezi, ci cât de multă „iubire” ai pus în fiecare așchie căzută pe podea. Să trăiești astfel încât, prin faptele și bunătatea

Luca zâmbi, așeză dalta pe bancul de lucru și îi arătă un bloc de lemn de nuc brut, plin de noduri și praf.— Vezi bucata asta? întrebă el. Unii văd în ea doar lemne de foc. Alții văd o piedică în drum. Dar menirea mea este să văd în interiorul ei ceea ce nu este încă vizibil: un înger, o vioară sau poate doar un obiect util care să aducă bucurie cuiva.

— Așadar, menirea mea este să fiu tâmplar ca tine? insistă tânărul.— Nu neapărat. Menirea ta este să fii „creator” în tot ce faci. Dumnezeu ne-a creat „după chipul Său”, oferindu-ne darul de a iubi și de a crea la rândul nostru. Menirea ta este să transformi „lemnul brut” al vieții tale — fricile, greșelile, talentele — în ceva care să emane „bună mireasmă”, așa cum spunea Sfântul Ioan de Kronstadt , asemenea unei flori a câmpului.